Pe urmele bunicului meu

De te-ar vedea bunicul meu, adică străbunicul tău, cum îți „repari” bicicleta cu atâta pasiune, te-ar pune pe genunchii săi bătrâni şi te-ar gâdila de drag printre coaste cu degetele-i bătucite de pământul din grădină, aşa cum mă gâdila şi pe mine decenii în urmă.

De fiecare dată când întorcea bicicleta cu susul ín jos şi-şi înşira şurubelnițe şi chei de toate mărimile şi formele pe cimentul din curte, eu mă pregăteam ca de spectacol. Îl observam cum îşi trăgea un scăunel lângă pacienta sa, cum deşuruba roata, scotea camera, o peticea cu superglu şi un disc negru de cauciuc, apoi regla, înşuruba, ungea lanțul şi pedalele în timp ce învârtea roata cu putere.

În tot acest timp, fie un ceas sau două, stăteam atentă dar la distanță. Nu mai ştiu dacă îl întrebam ceva dar sigur mi se părea că plutea printr-o altă dimensiune, un soi de meditație, aş numi-o astăzi. Se mai ridica o clipă, două să caute alte piulițe, orice nu îi era la îndemână iar eu, entuziasmată de-a dreptul, mă avântam să învârt roata bicicletei tolănite cu burta-s sus la soare. Mă fascina sunetul pe care-l făcea: <ts ts ts ts ts> şi eram mândră ca nineni alta că bunicul meu făcuse treabă bună.

Înainte ca bunicul priceput să se înalțe spre Soare, l-am cunoscut pe tatăl tău. Când „tată Uț” i-a văzut mauntăn-baicul cu cele nu ştiu câte zeci de viteze, s-a luminat la chip şi a zâmbit în colțul gurii. El nu reparase aşa ceva vreodatà. Ca să înțelegi mai bine, de la reparatul bicicletei în curte, am trecut la reparatul ei în casă. În cei 40 de metri modeşti ai noştri de pe atunci.

Ieri, când m-ai rugat să te ajut să întorci bicicleta cu roțile-n sus, m-ai trimis în zila şi locul în care bunicul meu repara o roată cu pană. M-am aşezat nostalgică pe canapea şi te-am urmărit cum îți pregăteai trusa cu scule de plastic, apoi strecurându-te printre furcă şi şezut, ca un mecanic de maşini.

Tatăl tău te-a pus pe bicicletă de la un an iar acum, la patru, mergi deja pe două roți. Ei bine, bunicul meu ar fi tare mândru de tine. Iar eu îți savurez cu privirea fiecare mişcare, fiecare gest de meşter priceput. Pe jumătate sunt cu tine, pe jumătate cu bunicul în anii ’90.

Cu iubire,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s