Când părinții nu mai vor tort de ziua lor

Mai țineți minte fluturii pe care-i aveați în stomacul de copilaş în dimineața zilei voastre de naştere? Oh, ce entuziasmată eram eu. Mă frământam zile bune înaintea zilei de şase August. Îmi imaginam tortul cu trandafiri roşii, senvişurile cu unt, castraveți murați şi brânză răzuită pregătite pentru prietenii mei… era cea mai frumoasă zi din anul meu de copil, mai frumoasă ca şi ziua de Crăciun, cu siguranță.

Pe cum au trecut verile, entuziasmul meu aniversar s-a mai potolit, tortul nu are mereu trandafiri, mulți prieteni lipsesc dar tot aştept cu nerăbdare ziua mea. Şi cu o şi mai mare nerăbdare aştept ziua celor trei băieți ai mei. Tort, cadou, iubire, timp împreună, baloane, bucurie. De-abia aştept să le savurez privirea sclipitosre când le pun tortul delicios ornat cu lumânări haioase pe masă.

Dar haideți să nu mai zăbovim şi să vă spun repejor ce am eu azi pe suflet. Omul cel mai mare din familia noastră de patru a împlinit azi o vârstă tot cu patru şi ceva şi, ce să vedeți, mi-a transmis delicat că lui nu îi prea place să primească atenție specială de ziua sa. Ştiam eu o părticică din povestea asta de câțiva ani încoace, cam după al 35-lea an, dar tot m-am dezumflat de entuziasm.

tortul lui Eduard |2019

Aşadar, pe la 7 dimineața -cu părul ciufulit şi încercând să hrănesc copiii noştri prea matinali, am aşezat o lumânare în formă de ursuleț (găsită prin sertar) pe o prăjitură din cereale, mică cât palma lui Eduard şi făcută cu o zi înainte, şi i-am cântat „la mulți ani”. Fără tort adevărat, să ne înțelegem. În loc de cadou, o întâlnire cu un nutriționist. Un prânz rapid împreună şi cam atât. Cum.a vrut el.

Poate zice el ce-o vrea dar eu totuşi am zărit o scânteie de entuziasm când copiii cântau „la mulți ani, să fii sănătos, tatiiiii” sau când suna vreun prieten să îi ureze cât mai mult bine. Iar o întrebare mi s-a fixat în minte; de ce nu ne mai bucurăm de ziua noastră ca în copilărie? Eu aş vrea să cred că nu anii ce au trecut sau ce vin sunt motivul. De ce nu ne mai considerăm atât de importanți pemtru noi înşine şi pentru alții ca şi atunci când făceam şnițele din noroi? Nu ne mai iubim destul?

Cu prietenie,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s