Hai, te rog, să negociem puțin.

Când te trânteşti pe podea, pe trecerea de pietoni sau la casa magazinului, mi se trezesc toate slăbiciunile minții şi toate negurile sufletului. Deja îmi pierd răbdarea. Te rog să consideri o negociere.

Când scoți toate hainele murdare din coş şi le înşiri extaziat prin casă, îmi repet într-una în minte că n-ai nici doi ani, nici 13 kilograme, nici idee că eu abia am adunat o tonă de jucării. Hai, te rog, să negociem.

Când îți muşti fratele de spate, imobilizându-l cu tot trupul tău grăsuț, ştiu că vrei să îți iei revanşa pentru palma primită în a doua zi de viață. Totuşi, ai vrea să negociem?

Când arunci furculița şi farfuria de pe masă pentru că te-am rugat să nu îți întinzi în păr cartoful şi sosul de roşii, mi se strânge stomacul de-a dreptul şi nici nu mai vreau deloc să negociem.

Dar când te uiți la mine cu ochii ştrengăreşti prin care-ți citesc gãndurile poznaşe iar zâmbetul în triunghi îți lasă două gropițe pe obraji, parcă aş accepta din nou o negociere.

Iar când mă strângi în brațe cerându-mi „pup” şi tremurând de drag, chiar dacă între timp mă tragi de păr, mi se înmoaie inima şi mintea ca buretele în apă şi uit complet de negociere.

Şi… când îmi ceri apă noaptea iar apoi spui un „merci” cu voce blândă şi ochii închişi, mă cufund cu totul în iubire şi nici nu mai ştiu pentru ce am fi negociat vreodată.

Cu drag,

Mama

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s