Bătaia şi jignirea nu sunt rupte din Rai!

Atunci când nu mă vedeți alergând după copii prin tot parcul, sigur mă găsiți gâfâind câteva clipe în groapa de nisip, atât cât doresc ei, bineînțeles. Până cei mici îşi reîncarcă bateriile şi îşi aruncă nisip în cap unul celuilalt, inspir adânc de câteva ori şi îi privesc contemplativă pe ceilalți copii şi pe părinții, bunicii sau bonele lor. Aud tot soiul de expresii şi cuvinte, unele de iubire, altele de apreciere (exagerată uneori) sau doar de dragul conversației dar multe, mult prea multe, de amenințare şi de umilință la adresa copiilor. Văd oameni calmi, răspunzând cu răbdare de fier de zece ori la aceaşi întrebare însă văd şi oameni absenți de care trag copiii cu lacrimi în ochi pentru un şut în minge sau oameni ce smucesc mogâldețe de tre ani ca pe sacii de ciment.

„Stai cuminte!”, „Mă faci de ruşine!”, „Vezi tu când ajungem acasă!”, „De ce nu eşti şi tu cuminte ca fratele tău?”, „Râd oamenii de tine!”, vi se par expresii cunoscute? Probabil vă sunt familiare pentru că mulți dintre noi am crescut auzindu-le non-stop de la părinți sau de la alți adulți din jurul nostru, chiar şi de la străini binevoitori. Din păcate, în ciuda teancurilor de cărți şi a kilometrilor de informații despre parentingul sănătos, asemenea expresii jignitoare se mai propagă încă în universul odraslelor noastre, fără să realizăm câtuşi de puțin colosalul impact emoțional şi psihic pe care îl au asupra lor. De bătaie nici nu mai vorbesc! Nicio persoană întreagă la minte nu şi-ar tortura copilul cu palme la fund, tras de urechi sau cine ştie ce alte metode sadice de „disciplină”. Vă dați lesne seama că i-aş întemnița pe toți cei care îşi ating copiii cu mai mult decât o îmbrățişare sau pe cei care folosesc cuvinte pentru care ei s-ar înfuria de-a binelea de le-ar fi adresate.

Şi ştiți ceva? Există legislație care prevede pedepsirea abuzului fizic, emoțional şi psihic asupra copiilor. HAIDEȚI SĂ O FOLOSIM!

Omenirea a atins un grad de evoluție intelectuală prea înalt pentru a creea în continuare generații de adulți ce încearcă o viață întreagă să îşi vindece traumele copilăriei. Mă bucură să văd că sunt pline cabinetele psihologilor, pline grupurile virtuale de părinți dornici să îşi crească copiii armonios şi pline sălile de cursuri de dezvoltare personală. Ne deşteptăm oare? Probabil vă spuneți că se trezesc părinții din lumea civilizată dar mai rămân multe buruieni peste hotare unde cartea sau Internetul nu au ajuns încă sau nu sunt folosite cum ar trebui. Aşa este, însă schimbarea trebuie să pornească de undeva. Vă îndemn să fiți voi scânteia ce aprinde focul, să îi opriți voi pe cei ce bat sau jignesc copii neajutorați! Dacă trecem cu vederea episoade din acestea, suntem şi noi complici la tortura pe care bietele suflete o vor căra în spate toate zilele vieților lor.

Ne temem să oprim un adult care îşi bate sau îşi bate joc de copilul său sau al altuia pentru că am fost învățați că râde lumea de noi sau nu este frumos să ne băgăm unde nu ne fierbe oala. Ei bine, nu e musai să ne luăm la harță cu o mamã sau un tată violent în plinã stradă dar putem da un sfat, îi putem inspira pe alți părinți cu un cuvânt bun, putem face plângeri pe la instituții, putem recomanda un psiholog. Şi, cel mai important, putem fi noi un exemplu pozitiv, putem scrie chiar noi o poveste de parenting reuşită. Nici eu nu ştiu să mă lupt cu morile de vânt dar ştiu să vă inspir prin cuvintele mele. Credeți-mă pe cuvânt că am şi eu, ca oricare alt părinte, momente din acelea tensionate, când copiii se tăvălesc în tantrumuri exact când suntem în întârziere, când am mâinile pline de bagaje, când arde mâncarea pe foc. Furia îmi aruncă creierul în aet, i-aş lua şi i-aş trânti, i-aş lega de un scaun sau i-aş da altora dar nu o fac! Poate mai țip sau poate îi ignor uneori, dar nu îi torturez nici fizic, nici psihic, nici emoțional.

Corpul, mintea şi sufletul lor nu îmi aparțin. Sunt ale lor, trebuie să se bucure de ele în libertate!

Îi aud adesea pe cei ce le aplică copiilor pedepse de ți se face părul măciucă cum îşi argumentează comportamentul cu expresii de genul „Ia uite cum se aruncă pe jos, nu ştiu ce să mai fac” sau „Am încercat cu buna” şi atunci îmi dau seama ce lipseşte cu adevărat: empatia. Nu ne putem enerva până la răbufnire violentă dacă înțelegem limitarea unui copil. În cele mai multe cazuri, copilul nu îşi poate explica ce i se întâmplă sau de ce este frustrat într-o anumită situație, de ce nu poate face ceea ce îşi doreşte sau ce l-a enervat pe adultul de lângă el. E datoria noastră să îi explicăm, să îl ghidăm, să îl ajutăm, să îl învățăm şi să îl acceptăm cu adevărat. Haideți să ne jucăm cu ei pe podea, să observăm cum se vede lumea la nivelul lor. Pentru că tindem să le punem în cârcă propriile noastre frustrări şi comportamente, fără ne stăm să reflectăm mai profund asupra trăirilor lor fragede.

Pe lângă o lipsă adâncă de empatie, deseori observ cu ochiul liber o nevoie de afirmare sau de control în comportamentul sau vorbele adulților. Mulți îşi lovesc copiii pentru că şi ei au fost loviți şi n-au pățit nimic, alții îi jignesc sau umilesc pentru că aşa au fost sau sunt tratați ei înşişi şi aproape niciunul nu conştientizează că trece printr-un mantrum sau o criză emoțională proprie. Imaginați-vã că treceți printr-o pasă proastă sau un moment greu şi în loc să fiți ascultați sau consolați de cineva, primiți două palme sau o mustrare zdravănă chiar în văzul lumii sau chiar în căminul în care ar trebui să fiți protejați de toate răutățile din jur. Dureros, nu-i aşa? Dar mai mult decât atât, gândiți-vă o clipă cine ar „disciplina” un străin aşa cum o facem cu copiii? Cine i-ar spune unui necunoscut Uite cum arăți, treci imediat acasă sau cine i-ar da două palme la fund pentru că a țipat pe stradă? Pe cât de amuzant scenariul, pe atât de trist. Nu sunt psiholog, sunt doar o mamă de copii mici, nu cunosc dedesubturile ființei umane decât din cărți şi experiențe personale dar de un lucru sunt sigură: BĂTAIA ŞI JIGNIREA NU SUNT RUPTE DIN RAI!

Din drag pentru copii,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s