14 lecții pe care le-am învățat despre ALĂPTARE

Însărcinată în 37 de săptămâni, stăteam la biroul ginecologului după controlul lunar şi puneam la cale planul de naştere. La un moment dat, medicul mă întrebă senin: „Veți alăpta sau veți prefera biberonul?”. M-am bâlbâit, mi s-au făcut ochii cât cepele şi am întrebat confuză: „Poftim?”. Mia repetat întrebarea şi i-am răspuns că aleg alăptarea. Nu-mi trecuse vreodată prin mintea de gravidă că există altă variantă, de aceea am rămas năucã în fața acelei întrebări. Îmi văzusem corpul schimbându-se cu viteza luminii în ultimele nouă luni, ştiam că eram pregătită pentru noua etapă din viața mea, inclusiv pentru alăptare.

Aşadar, alăptarea mi se părea cel mai natural lucru posibil. Îmi văzusem mama şi mătuşile alăptând dar nu mă întrebasem niciodată, nici chiar în sarcină, care sunt încercările alăptării. Tot ce ştiam era că unele femei alăptează mai puțin, altele mai mult şi altele deloc. Explicația pe care o primeam întotdeauna era că unele mame nu au destul lapte, pe când altele ar putea alăpta trei copii. Nimic mai fals, urma să aflu mai târziu. Cu semne de întrebare în minte după discuția cu ginecologul, am căutat şi am cerut informații despre alăptare şi am aflat de la mame cu experiență că poate fi un proces incomfortabil, chiar dificil la început. Totuşi, nu m-am speriat, nu mi-am făcut scenarii negative, oricum nu puteam controla natura umană. Tot ce am făcut a fost să cumpăr tampoane pentru sân şi sutiene de alăptare.

La 40 de săptămâni negreşit, într-o dimineață ploioasă de marți şi de martie, s-a născut Eduard – primul nostru copil. După ore de travaliu şi naştere, bebeluşul mi-a fost aşezat direct la sân! În timp ce trăiam amândoi miracolul naşterii şi al alăptării, mă privea până în suflet cu ochişorii săi alungiți de nou-născut. Era moale şi cald ca şi pâinea proaspăt scoasă din cuptor iar calmul său de pe altă lume îmi dădea încredere că îi era cel mai bine la sânul meu. Mi se părea supraomenesc că un pui de om de trei kilograme şi jumătate ştia să se hrănească atât de simplu. Totuşi, fiecare ceas şi fiecare alăptare ne-au adus lucruri noi şi încercări pe măsură. Acum privesc nostalgică înspre acele prime clipe din viața mea de mamă şi doresc să vă împărtăşesc ce am învățat despre alăptare pe propria piele.

Bebeluşul se naşte pregătit pentru supt

Dacă sunt născuți la termen şi natural, bebeluşii ştiu cum să ajungă la sân datorită reflexelor şi instinctelor pe care le au. În prima oră de după naştere – ora magică – ei plâng, se odihnesc, se întind, descoperă noua lume, se târăsc spre sân, se hrănesc cu primele picături de colostru şi apoi adorm. Întâi fac cunoştință cu sânul, îl miros şi îl strâng cu pumnişorii cât nuca iar toate acestea stimulează eliberarea oxitocinei – hormonul iubirii – şi a prolactinei în creierul mamei. Este un proces de instincte perfect echilibrat între mamă şi copilul său. Dacă bebeluşii sunt născuți prin cezariană sau înainte de termen nu înseamnă că alăptarea este imposibilă. S-ar putea să fie nevoie doar de mai mult timp şi răbdare pentru ca bebeluşul şi mama să descopere aceste instincte sau să-şi recapete puterea.

Colostrul este suficient în primele zile de viață a bebeluşului

Dacă sunteți sfătuite să le dați lapte praf bebeluşilor în primele zile după naştere, nu vă lăsați induse în eroare. Atunci când nou-născuții sunt puşi la pieptul mamelor imediat după naştere şi la cerere, ei sug colostru – un lichid gălbui, special făurit de corpul mamelor încă din ultimele săptămâni de sarcină pentru a-şi hrăni bebeluşii imediat după naştere. Este numit şi aurul lichid datorită beneficiilor pe care le aduce micuților. Deşi mamele produc cam două-trei lingurițe de colostru pe zi în primele zile de lăuzie, este exact cât să hrănească un stomăcel de bebeluş. Colostrul este aliment minune: colonizează tractul digestiv cu probiotice şi anticorpi astfel pregătind sistemul imunitar al bebeluşilor voştri pentru lumea care îi aşteaptă. Creat în echilibru perfect cu nevoile bebeluşului, acesta aduce numai sănătate nou-născutului. Dacă nu v-am convins, întrebați-vă cum alăptau mamele în urmă cu o mie de ani? Aveau ele suplimente? Natura urmează un ciclu perfect atunci când nu se intervine artificial.

Alăptarea doare, pe dinăuntru şi pe dinafară

Cu toate că mamele şi bebeluşii posedă instincte şi reflexe care fac alăptarea naturală, este nevoie de timp şi practică pentru ca totul să meargă ca pe roate. La câteva ore de la naştere, am aflat că în momentul în care bebeluşul meu stătea la sân, uterul meu se contracta. Cel mai natural lucru, mi-au explicat moaşele. Şi dureros, aş adăuga eu. Contracțiile uterului după naştere se aseamãnă cu cele din travaliu sau cu crampele menstruale şi au menirea de a micşora uterul. Nu toate femeile au crampe uterine în timpul alăptării însă majoritatea le trăieşte în primele zile după naştere. Apoi se adaugă rănile care se formează pe mameloane. Cum spuneam, practica duce la perfecțiune. Poziția bebeluşului la sânul mamei s-ar putea să nu fie perfectă de la început şi canalele mamare s-ar putea să fie puțin blocate iar toate acestea ar putea duce la rănirea mameloanelor. Nu vă speriați, se vor vindeca în scurt timp.

Pompa de sân ține departe mastita

Probabil ați auzit de „furia laptelui” care apare atunci când laptele matern începe să fie produs de corpul mamei, la două-trei zile de la naştere. Carevasăzică, veți avea prea mult lapte. Atât de mult, încât sânii se vor împietri şi vor fi dureroşi iar tampoanele de sân vor fi pline tot timpul. Pentru că stomacul bebeluşului este atât de mic la începutul vieții, probabil veți avea nevoie de o pompă de sân pentru a vă uşura senzația de durere. Dacă sânii se întăresc peste măsură, există riscul unei mastite – infecție a sânului. Masarea sânilor poate ajuta de asemenea. Pomparea se face după alăptarea bebeluşului, dacă acesta este sătul dar sânii sunt încă întăriți şi dureroşi. Laptele matern poate fi depozitat în congelator şase luni. Vă recomand cu încredere pompa electrică de la Avent.

Producția de lapte se reglează în funcție de cerere

Deşi pomparea laptelui este recomandată pentru prevenirea mastitei, nu exagerați pentru că laptele este produs în funcție de stimularea sânului şi se va regla în după nevoile bebeluşului în câteva săptămâni de la naştere. „Furia laptelui” din primele săptămâni după naştere este o perioadă dificilă şi, aş spune, chiar frustrantă. Însă efortul merită. În scurt timp, bebeluşul şi mama vor fi sincronizați perfect şi laptele nu va mai da pe dinafară. Cel mai important este ca bebeluşul să fie alăptat la cerere şi exlusiv. Regula se aplică atât la o lună de viață, cât şi la un an.

Consultantul în alăptare poate fi de mare folos

Bebeluşul meu avea trei săptămâni când a început să se înece în timp ce sugea. Ştiți cum? Auzeam cum înghițea cu poftă şi apoi făcea un zgomot de mă băga în sperieți şi nu mai respira câteva secunde. După trei episoade de acest gen, pediatrul ne-a internat pentru o monitorizare. Totul s-a dovedit perfect dar nu înțelegeam de ce se îneca. Alăptarea nu mai era dureroasă, producția laptelui se reglase şi alăptam la cerere. Când m-a vizitat un consultant în alăptare – despre existența căruia nici nu aveam habar atunci – mi-am dat seama că îmi țineam copilul pe spate, cu capul într-o parte. De aceea se îneca. Mi-am amintit pe loc de vorbele moaşei din sala de naştere: „Bebeluşul trebuie ținut cu fața spre sân şi cu burtica lipită de cea a mamei”. Aşadar, dacă întâmpinați greutăți fizice, psihice sau chiar emoționale legate de alăptare, nu ezitați să contactați un consultant.

Alimentația este foarte importantă în timpul alăptării

Din momentul în care embrionul este format în uterul mamei, orice aceasta înghite influențează dezvoltarea sarcinii. În alăptare se aplică acelaşi principiu. Orice mănâncă sau bea mama ajunge la copil prin laptele matern. Orice carență în alimentația mamei se reflectă în starea sa de sănătate şi în cea a copilului său. Ştiați că o mamă „arde” 500 de calorii în plus pe zi prin alăptare? Asigurați-vă că mâncați suficient şi cât mai sănătos. Ştiați că o mamă care alăptează exclusiv are nevoie de circa jumătate de litru în plus de lichide pe zi? Asigurați-vă că beți destulă apă! Laptele nu dispare decât în cazuri de malnutriție severă dar cantitatea poate scădea dacă mama nu mănâncă şi bea suficient.

Alăptarea se poate face şi în tandem

În iulie 2016, când Eduard avea 16 luni, îmi era atât de rău încât eram sigură că sufăr de vreo boală incurabilã. Mi-am făcut programare la un medic gastro-enterolog dar, înainte cu două zile de întâlnirea cu acesta, mi-am făcut un test de sarcină să fiu sigură că nu trebuie să merg de fapt la ginecolog. Testul a ieşit pozitiv iar eu alăptam încă. M-am panicat la gândul că Eduard va trebui înțărcat cu forța. Nu eram pregătiți niciunul. Atunci am aflat de alăptarea în tandem – doi copii în acelaşi timp – de la mame cu experiență. Eu nu am reuşit să îl alăptez pe Eduard decât până în a opta săptămâną de sarcină, din cauza grețurilor pe care le aveam dar cred că alăptarea în tandem poate fi o soluție atunci când copiii au vârste apropiate.

Alăptarea diferă de la un copil la altul

Am alăptat de două ori şi experiențele au fost diferite. Dacă prima oară am suferit din cauza rănilor de pe mameloane şi din cauza sânilor împietriți de prea mult lapte, a doua oară partea de început a alăptării a fost mai uşoară pentru că ştiam la ce să mă aştept. Dar, spre deosebire de primul copil – care stătea calm la sân – Robert se frământa atât de mult în timpul alăptării încât am fost pe punctul de a renunța de mai multe ori. Nu există reguli generale pentru alăptare. Unii copii stau la pieptul mamelor ore întregi, pe când alții sunt sătui în cinci minute. Unii bebeluşi trag de bluza mamelor la fiecare zece minute şi la un an iar alții îşi fac program de alăptare din prima lună de viață.

Alăptarea desăvârşeşte legătura bebeluşului cu mama şi cu lumea

Naşterea este un proces foarte obositor şi încărcat cu emoții şi trăiri intense atât pentru bebeluşi, cât şi pentru mame. Când momentul naşterii se sfârşeşte, copilul are nevoie de atingerea şi sânul mamei pentru a face cunoştință cu lumea din jur şi pentru a se simți protejat. Se spune că bebeluşul îşi formează încrederea în lume după felul în care a fost alăptat şi după persoana care l-a alăptat. La fel ca bebeluşii, şi mamele au nevoie de contactul direct cu copiii lor imediat după naştere pentru a-şi crea legătura magică cu aceştia şi pentru a se recupera mai uşor pe toate planurile.

Alăptarea poate preveni şi uşura boli şi alergii

Prin placentă, colostru şi prin laptele matern, bebeluşii primesc anticorpi de la mame care îi apără de boli şi alergeni. Prin placentă sunt transmişi anticorpi de la mamă care îi apără pe bebeluşi până în jurul vârstei de trei luni. Prin naşterea naturală şi prin colostru, sistemul digestiv al nou-născutului este populat cu probiotice care îi întăresc sistemul imunitar. Prin laptele matern sunt transmişi toți nutrienții de care bebeluşul are nevoie dat şi anticorpii pe care îi produce mama ca urmare a virusurilor şi bacteriilor cu care intră în contact în perioada în care alăptează. Cât despre alergii, s-a dovedit ştiințific că bebeluşii alăptați sunt mai bine feriți de alergeni şi au şanse mai mici să dezvolte alergii. În cazul în care cei mici dezvoltă boli sau alergii, continuarea alăptării este foarte recomandată pentru a le uşura suferința.

Oboseala şi stresul afectează alăptarea

Trebuie să menționez că starea psihică şi emoțională a mamei joacă un rol foarte important în alăptare, deloc de neglijat. Pentru ca laptele să fie produs şi eliberat de către corpul femeii, hormoni precum oxitocina îi stimulează creierul iar stările depresive, oboseala sau anxietatea pot disturba aceste procese naturale. Vă mărturisesc că m-am luptat cu depresia postnatală după ambele sarcini şi stările de anxietate au dus la momente de panică, în care corpul meu nu reuşea să elibereze laptele. Am trecut cu bine peste acele momente învățând să pun mai puțină presiune pe mine însămi.

Unii copii se autoînțarcă

Când mă gândeam la înțărcare îmi tremurau genunchii, vă spun cu toată sinceritatea. Nu îmi puteam imagina să le iau confortul şi mâncarea copiilor mei dar iată că am rămas eu surprinsă în final. Cu primul copil, am redus alăptarea gradual pentru că eram însărcinată şi epuizată. După două săptămâni, Eduard a renunțat singur la sân. Cu al doilea copil, nu am inițiat niciun fel de metodă de înțărcare ci el a devenit tot mai agitat în timpul alăptării pe măsură ce creştea. Înainte de a împlini un an, a refuzat sânul cu desăvârşire. Sunt convinsă că a avut motive întemeiate.

Alăptarea în public nu este o ruşine

Simplul act de a-ți alăpta copilul atunci când îi este foame nu poate fi descris, sub nicio formă, ilegal sau ruşinos. Aşa cum sunt permise consumul de alcool în public şi costumele de baie la plajă, şi alăptarea trebuie să devină parte din cotidian. Eu am alăptat oriunde şi oricând: în parc, la restaurant, în avion, acoperindu-mă pur şi simplu cu o eşarfă pe care o purtam mereu în geantă. Nu avem de ce să ne ascundem în toalete! Cine şi-ar lua prânzul acolo?

Sunt foarte conştientã că nu există reguli bătute-n cuie pentru o alăptare reuşită dar vă încurajez să le oferiți acest privilegiu copiilor voştri şi vouă înşivă. Laptele matern este cel mai bun calmant, cea mai bună apă şi cel mai gustos şi sănătos aliment!

Sper să vă fie de folos cuvintele mele,

Foto: shutterstock.com

PS: Informațiile din acest articol sunt bazate pe experiențe proprii. Nu sunt medic sau consultant în alăptare, ci o mamă dornicã să inspire şi să informez alte mame. Dacă vă confruntați cu o problemă în alăptare, consultați un specialist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s