„Vreau să dorm cu tine, TATI!”

De câteva zile, Eduard vrea să adoarmã numai cu tatăl său seara şi la prânz. Dar ştiți cum face? Se tânguie, íl strigă, îmi cere să îl sunăm iar seara, când se aude cheia-n uşă, sare direct în picioare ca un arc şi apoi îi povesteşte câte-n lună şi-n stele. Încercând să îi înțeleg nevoile, un gând mi s-a lipit de minte ca şi scaiul de haine: cât de mult se implică tații în viața copiilor şi cum să îi încurajăm noi, mamele, să îşi petreacă mai mult timp de calitate împreună cu ei? Cred că sunteți de acord că majoritatea copiilor sunt mai mult crescuți de mame dar vă spun din suflet că eu sunt de părere că implicarea mai substanțială a tatălui în viața copilului poate schimba vieți.

Deşi am avut doi tați, unul biologic şi altul vitreg, mama m-a crescut singură şi a încercat să-mi fie şi tată. Dar a reuşit ea oare? Nu ştiu cum aş fi acum dacă un bărbat s-ar fi implicat în creşterea şi educația mea însă cert este că, înconjurată fiind de femei, am început să îmi doresc să fiu mamă de băieți. Pânã să ajung la acest moment, Universul mi-a dat doi verişori şi un frate ca să echilibreze balanța energiilor. Crescând cu ei am observat cât de mult îşi imitau tații şi cât de diferit se comportau copìii aceştia în prezența lor.

În adolescențã, prietenele îmi povesteau exasperate cum tații le certau pentru că întârziaseră seara de la discotecă, pentru cã iubiții lor erau pierde-vară, pentru că le prinseseră cu țigara-n gură sau pentru că fusta le era prea scurtă. Ele îşi doreau ca tații lor să se evapore, eu i-aş fi împrumutat. De ce? Pentru că mi se părea, din poveştile lor, că tații aduc un fel de protecție. Dar dincolo de sentimentul de siguranță, credeam şi cred şi astăzi, că tații echilibrează dinamica familiei când spiritele sunt agitate, nervoase sau confuze. Nu-i aşa că bărbații încheie un conflict în două vorbe şi o uşă trântită?

Când mi-am cunoscut cel mai bun prieten şi partener de suflet, nici nu mi-a trecut prin minte cum ar fi el ca tată al copiilor mei. Nu m-am întrebat vreodată dacă ar fi un tată implicat. Anii au zburat şi ne-am trezit părinți. Dacă eu am avut 40 de săptămâni pentru a-mi seta mintea şi sufletul de mamă, el a avut câteva minute – cele de la naştere. Unii bărbați chiar trăiesc cu emoție şi empatie primele mişcări ale bebeluşului, însă cei mai mulți devin cu adevărat tați abia la naşterea copilului lor sau chiar mai târziu. Câți dintre ei nu refuză până şi gândul la schimbarea scutecelor?

Să-i invităm în horă, zic eu. De la primele vizite la ginecolog, până la sala de naştere şi apoi, până la tantrumurile din liceu. Ştiu că sunteți pudice, ştiu că vă imaginați că naşterea este pentru doctori şi femei dar lăsați-vă bărbații să devină tați. S-ar putea să vă surprindă şi să devină mai altruişti şi mai înțelegători. Nu mi-aş fi imaginat sub nicio formă să mă expun atât de mult în fața unui bărbat ca în momentul naşterii şi, totuşi, naşterile copiilor noştri au fost experiențe minunate şi unice trăite împreună. Şi nici el nu şi-a putut închipui că va tăia un cordon ombilocal şi, în final, a tăiat două cu mândrie.

Cât despre scuteceală, norocul a făcut ca moaşele din maternitate să fie tare orientate înspre instruirea taţilor. L-au luat prin învăluire în timp ce de mine se ocupa vreun medic sau vreo asistentă şi l-au învățat să schimbe scutecul, să îmbrace şi să spele bebeluşul ca un profesionist. Niciodată, de trei ani încoace, nu s-a sustras de la o operațiune din cele menționate. Aşadar, nu vă fie teamă, dragi mămici, să-i lăsați pe tați să schimbe un pampers, s-a dovedit chiar că o fac mai rapid ca noi. Dacă aveți mame sau soacre prin preajmă, rugați-le să nu menajeze bărbații peste măsură pentru că ele vor pleca dar tații vor rămâne.

Pe vremea bunicii mele, tații nu erau deloc implicați în creşterea copilului – ce scuteceală, ce legănat pe perne? Femeile erau menite să fie exclusiv mame şi bărbatul să fie exclusliv bărbat. Vremuri şi generații noi, lumea s-a întors cu susul în jos, femeile sunt egale cu bărbații şi creşterea odraslelor trebuie împărțită. Însă nu uitați că bărbații au fost crescuți de mame şi nu prea mulți au avut tați implicați. Din acest motiv, unora li se va părea tare ciudat să le cereți să se joace cu bebeluşul de două săptămâni. Şi socrilor de asemenea. Nu mare mi-a fost mirarea când o prietenă mi s-a destăinuit, de-a dreptul revoltată, că soacrei i se pare exagerat ca fiul său să se ocupe de copil.

Vă mărturisesc că nu e floare-la-ureche să implici tatăl în viața bebeluşului dar există strategii. Trucul folosit de mine este să anunț că am nevoie de un duş… cu uşa închisă. Apoi plec direct, fără a lăsa timp nimănui la replică, închid repede uşa şi stau cât vreau eu. Acelaşi lucru se aplică şi pentru cumpărături. Iar pentru ieşiri mai lungi şi mai interesante, faceți un plan împreună şi oferiți-le taților dreptul la o ieşire cu prietenii în schimb, musai înainte de a voastră. Vestea bună este că, cu cât copiii cresc, cu atât vor deveni şi tații mai interesați de ei şi vor putea face mai multe lucruri împreună. Integrarea copiilor în hobby-urile sau pasiunile părinților este esențială: dacă vă place să alergați, cumpărați un cărucior special de alergare, dacă vă place să cutreierați munți, există rucsac special pentru purtarea copiilor, dacă vă place dansul, dansați cu copilul în sistem de purtare. Copiii se adaptează la ritmul familiei, atâta timp cât sunt îngrijiți şi le sunt îndeplinite nevoile.

Tații au fost şi ei copii cândva şi tare mă întreb în ce măsură au fost ei inspirați de tații lor. Cât s-or fi luptat ei cu perne, câte şuruburi or fi strâns împreună, câte cărți or fi citit la culcare? Cred că se vede cu ochiul liber. Sau cel puțin eu văd la mine-n ogradă. Pe când eu nu îmi amintesc decât de vorbele şi mângâierile mamei, tatăl copiilor mei îşi întoarce băieții peste cap, exact cum făcea tatăl său în anii ’80. Şi tare mult cântăreşte acest detaliu la fericirea copilaşilor noştri. Mame dragi, invitați-vă bărbații să fie tați cu adevărat, lăsați-i să învețe şi aveți răbdare. Prezența paternă este esențială în dezvoltarea şi educarea celor mici, atâta timp cât este pozitivă. Vremurile sunt altele. Iar pentru mamele de băieți, nu uitați că şi ei vor deveni tați într-o zi.

Cu mult drag,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s