HAIDEȚI SĂ NE MERITĂM COPIII!

Fuseserăm invitați cu mic, cu mare să sărbătorim ziua de naştere a unei prietene într-un restaurant all-you-can-eat, din acela în care bufetul este mai lung decât tot apartamentul nostru. După ce ne-am satisfăcut apetitul şi copiii au lăsat sub scaune jumătate din ce aveau pe farfurii, am fost nevoiți să scoatem prichindeii la aer. Ştiți cum sunt cei mici când se plictisesc, nu îi mai ții în loc nici să fii clovn.

Jumătate de oră mai târziu, am prins un moment liber şi am dat buzna la fructe şi desert, m-am reaşezat alături de prietenii noştri la masa întinsă şi am contemplat puțin la ce era în jurul meu. Oameni mulți, care s-au adunat la un loc câte zece-doisprezece să se bucure unii de alții. Privind-o pe o proaspătă mămică care-şi legăna bebeluşul, încercând să îl liniştească, am picat într-o mare de nostalgie pentru câteva clipe. Anul trecut în iunie, Robert era şi el nou-născut iar Eduard abia începea să vorbească. Un an mai târziu, îi privesc pe fereastră cum aleargă unul după celălalt.

M-a trezit din visul meu cu-ochii-deschişi o muzică ritmată venită de nicăieri, un cântec veştejit ce zicea în franceză „Encore une année passée, encore une bougie soufflée”. Au fost stinse becurile şi s-a ivit un tort cu lumânări şi artificii pe el, mai ceva ca cele de la Revelion. Cei de la masa noastră se uitau extaziați unul la altul şi toți la sărbătorită. Deja ne pregăteam cuvintele de mirare, când tortul şi-a schimbat traseul şi s-a oprit la masa vecină. Acolo erau numai aplauze şi joc, la noi… tăcere şi priviri dezamăgite. Am schițat cu toții un zâmbet şi am bolborisit câte ceva să ridicăm spiritele sărbătoritei noastre, însă nu cred că a funcționat pe deplin.

Copiii erau deja obosiți, astfel că ne-am echipat să ieşim din restaurant când muzica de petrecere ne-a pus iarăşi pe jar. Ne uitam toți în jur nedumeriți, imaginându-ne un alt tort luând-o în altă direcție. Deja mă pregăteam să mă teleportez, când o lumânare mică se ivi de undeva dintr-un colț. Aşezată pe o prăjiturică, pe o farfurie mare, în mâinile unui copil de un metru şi ceva. Era fetița de şapte ani a sărbătoritei noastre! A traversat tot restaurantul încrezătoare cum nimeni din acel restaurant nu ar fi făcut-o! Urmată de un ospătar, a pus în fața mamei sale cel mai frumos cadou şi cele mai profunde sentimente de iubire. Am rămas fără cuvinte şi mi-au trecut fiori de emoție prin vene. Nu-mi venea să cred că ceea ce abia se întâmplase era real. Un copil de şapte ani a simțit dezamăgirea mamei şi, mai empatică decât oricare dintre noi – cei de față, şi-a luat inima în piept şi şi-a surprins mama cum nu se putea mai frumos. Acea fetită de şcoală primară a avut atâta altruism încât ne-a învățat pe toți o lecție de viață în cel mai simplu mod posibil.

Atunci şi acolo, ținându-mi copilul în brațe, m-am întrebat din tot sufletul: Aş merita eu oare un asemenea gest profund din partea copiilor mei? Sunt eu o mamă atât de empatică şi iubitoare încât să mi se cuvină aşa o declarație de iubire? Nu, nu aş merita. Ceea ce am văzut în ochii acelui copil care a pus în fața mamei sale toată iubirea din lume, nu poate fi meritat de niciun adult. Pentru că noi – părinții – ne enervăm când copilul țipă sau trânteşte jucării, le impunem limite şi reguli, îi pedepsim şi vrem să crească repede. Iar ei, cei pe care ni-i imaginam când erau cât o prună în pântecele noastre, ne iubesc necondiționat, fără să judece, fară să poarte ranchiună, fără să întrebe de motivele pentru care nu avem răbdare cu ei.

Am cugetat la gestul fetiței toată ziua de duminică şi, cu toate că sunt convinsă că nu aş merita o asemenea declarație de empatie şi iubire astăzi, am hotărât să fac tot ce îmi stă în putere să fiu o mamă la înălțimea copiiilor săi. La înălțimea lor spirituală… Am multe de învățat şi ajustat dar, văzând acel copil manifestându-şi iubirea într-un mod atât de curajos şi inocent, cred că fiecare avem datoria să facem efortul de a fi cei mai buni părinți pentru copiii noştri. Aşadar, doresc să închei cu un îndemn: Haideți să ne merităm cu toții copiii! Haideți să învățăm şi noi să iubim necondiționat!

Cu drag,

3 gânduri despre ”HAIDEȚI SĂ NE MERITĂM COPIII!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s