Gânduri de ziua lor

Mi-am propus să fac un tort special pentru ei, fără zahăr – aşa cum îmi place mie – şi cu fructe de pădure – cum le place lor. Nu reuşeam să mă apuc de treabă şi m-am întristat puțin, am simțit că îi dezamăgesc şi că îmi rănesc egoul de mamă. Am căutat rețeta, am vizualizat operațiunea şi, totuşi, nu am reuşit. Au intrat nişte dureri menstruale, o programare la pediatru şi nişte cumpărături în discuție. Plus o zi ploioasă, ca cea din scrierile lui Bacovia. Ce mai, Universul mi-a pus bețe în roate.

Stăteam la masă şi cugetam puțin la însemnătatea zilei copilului, cum să îi bucur pe băieții mei dragi astăzi, dacă tort nu pot face. Atunci m-a lovit ca un bumerang amintirea aceea din propria-mi copilărie, când desenam cu cretă pe asfaltul şcolii mele dragi. Toți colegii mei desenau pe asfalt, nimeni nu făcea matematică sau engleză pentru că era 1 iunie, zi faină de vară. Ştiți cum arăta asfaltul? Paradis de culori. Aveam 11 ani în acea zi a copilului şi este singurul 1 iunie al copilăriei mele pe care mi-l amintesc. Resimt perfect senzația de libertate şi apreciere pe care am cunoscut-o în acea dimineață.

Călătorind printre trăiri depărtate, pierdute prin subconştient dar nerisipite de suflet, eu – mama copiilor mei – am realizat, la modesta mea masă din bucătărie, cât de mult înseamnă pentru copii senzația de libertate şi prețuire, dar mai presus, de iubire necondiționată. Numai mama mea ştie câte torturi o fi pregătit de ziua copilului iar eu am uitat de ele. Şi cum s-ar mâhni ea de ar afla că am uitat.

Soluția e simplă totuşi. Natura copilului îl poate face să pară egoist, uitând de eforturile părinților, adult fiind. Tocmai aici intervine gândirea părinților. A aduce bucurie unui copil este simplu, un tort, o jucărie… însă efortul real al părintelui este acela creator de fericire. Iar fericirea se instalează în suflet prin trăiri autentice şi profunde, timp calitativ petrecut în brațele oamenilor ce le îndrumă viața. Orice poate fi cumpărat cu bani nu este autentic, aduce doar bucurie de moment.

Am hotărât că un tort făcut sau cumpărat le va aduce aceeaşi exaltare, exceptând scenariul în care ei m-ar fi ajutat, scenariu pentru care nu aveam energie. Astfel că tortul a fost cumpărat şi copiii au suflat bucuroşi în lumânare. Stop automustrării, mi-am spus, copiii trebuiesc hrăniți cu iubire necondiționată, cu experiențe umane şi cu îmbrățişari calde şi cu vreme.

I-am iubit pe amândoi, le-am citit în toate limbile pe care le ştiu, m-am rostogolit cu ei prin pat, i-am gâdilat, au făcut tot ce au vrut, au țipat, au râs alături de mine. Nimeni nu ne aştepta, nimic nu trebuia făcut, erau liberi în toată splendoarea lor şi eu alături de ei. Momente din acelea în care nu mai ştii pe care degețel să-l iei la pupat prima dată, care copil te trage de păr şi ce aud vecinii. Momente din acelea de fericire simplă. Poate nu îşi vor aminti vreodată de acest 1 iunie, dar eu sigur voi repeta rețeta până va deveni tradiție.

Şi uite că, retrăiesc sentimentele de acum patru ceasuri, ascultând respirația caldă a copilului meu drag, care – pierdut prin vise – şi-o fi amintind de îmbrățişările mamei sale.

La mulți ani copiilor,

Un gând despre ”Gânduri de ziua lor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s